Inaltimi adanci

2006-11-01T11:35:00.000-08:00

Si ce daca?

Si ce daca soarele zambeste cand norii il acopera? Si ce daca pe mine ma doare cand pe altii ii bucura?Si ce daca unii
zambesc cand altii plang? Si ce daca unii se despart cand altii abia se cunosc? Si ce daca soarele are raze calde cand la
mine ajung numai alea reci? Si ce daca norocul hoinarsete prin lume cand pe mine ma ocoleste? Si ce daca eu nu vreau daca
voi vreti? si ce daca pt mine e greu cand pentru voi e usor?Si ce daca trandafirii ofiliti sunt mai sinceri decat cei imbobociti? Si
ce daca...si cam atat...nu mai conteaza nimic cand conteaza ceva prea mult ...mult prea mult...imi pare rau..dar sunt probabil
prea putin fata de ce isi imaginea pamantul ca sunt...si sunt asa incat nici nu ma lasa nici nu ma inghite si ma kinuie si pe
mine si ii kinuie si pe altii...si greu e ca ii place ...si ciudat e ca ma tine ...si aiurea e ca ma doare a naibii de tare...si cel mai
neinteles e ca...nu ma satur.Nu ma satur de nimic ce ma seaca si ma satur de lucruri care imi plac si care ma multumesc.Nu
ma satur de trecut prin greutati si ma satur de prea mult bine.Mi-e greata de tot...mi-e greata ca ceea ce credeam eu ca exista
s-a dovedit a fi de fapt era doar o iluzie si greselile care pe unii ii enerveaza pe altii kiar ii pot bucura mai mult decat am fi
crezut vreodata..mi-e sila si ma sufoca...si ma antipatizez pt ca sunt lasa si fara vointa si nu am tupeu sa ma arunc si sa vad
ce se intampla...e a naibii de aiurea si ma doare....si totusi si ce daca...

2006-10-27T14:26:00.000-07:00

Astenie precoce

Sorb din priviri ticaitul ceasului care sta deasupra mea si ma stapaneste,dictandu-mi momentele de liniste trecute si le anuntza pe cele care vor veni...daca vor mai veni...dar daca ma uit dupa acele sale...e distanta prea mare intre minutar si ora fixa...deci prea curand lucrurile nu vor reveni la un normal prea normal...poate la unul cu o jumatate a sfertului de ora mai aproape de normal...dar cand te gandesti ca o ora poate fi infinita...iti lasi balta toate gandurile si te gandesti ca minutul ala din secunda in care respiri acum poat dura o vesnicie...E ciudat ca acum pot sa ma uit la tine si sa nu te vad ...mai mult de atat ma vad pe mine in tine...de ce m-ai furat si m-ai pictat in fresca inimii tale? Oare eu am vrut? Stau in continuare si ma uimesc cat de bine ma vad in tine...sau poate e doar o iluzie de a mea...si tu doar ti-ai luat un nou job...si anume ala de "oglinda"...daca e asa ...ma intreb : oare e bine platit? E o senzatie de rupere de sine...parca ma sorbi din priviri picatura cu picatura si ma adaugi in fresca...daca imi faci asta..te rog doar un singur lucru...nu imi lua si culoarea...am auzit eu bine de la un spiridus de incredere ca ea conteaza mai mult ca orice...si de atunci nu m-am imaginat fara culoare...asa ca...fa ce vrei cu mine...dar nu ma decolora.

2006-10-23T08:03:00.000-07:00

Cafeniu

Mai iau o gura de cafea...are un gust placut de amar..parca as sorbi din viatza mea...kiar si kuloarea e la fel de tulbure ca si cea a zilelor inkise pana acum in viatza.Oare zilele in viata sunt asezate ca niste carti in raft?...oare cine e bibliotecarul ala care poate tine evidenta atator carti asta da viata grea!... de fapt..cred ca nici nu se oboseste prea mult..pe multe din ele le-a uitat imediat dupa ce le-a pus in raft...pe altele ink le mai rasfoieste...l-au marcat ,i-au placut...sau poate dimpotriva ...nu i-au placut dar nu le poate uita.Are carti pe care le poarta mereu la el...si au paginile ingalbenite si aproape rupte de atata citit si rascitit.Am vazut si carti care au cazut dupa raft si nu le-a mai ridicat niciodata...de unele chiar a uitat dar pe altele nu a mai vrut el sa le ridice...erau prea grele... Ultima picatura de cafea si in curand mai pun o carte in raft...as putea sa incerc sa vad a cata carte e..dar nu vad rostul...orikum o sa uit si pe ea nu cred ca o intereseaza a cata e...o sa fie una dintre cele multe langa care e asezata...sau e posibil sa fie una din cartile citite mai des...nu am cum sa stiu acum..am sa intreb bibliotecarul peste cateva carti mai inkolo...am prelins ultima picatura de cafea pe pagina cartii...am pus semn ca sa stiu unde am ramas...si de unde sa o traiesc in continuare...

2006-10-22T14:00:00.000-07:00

De ce se ofileste petala din splendoarea ei? De ce umbrele noptii nu vad lumina diminetii umplute de suflul picaturilor de roua?De ce ceasul bate mereu aceeasi ora...aceleasi minute..aceleasi secunde pentru sufletul zidit dupa gratiile de fier ale disperarii? De ce ne mai bucuram de lucruri marunte daca stim ca oricum o sa treaca...repede..mult prea repede ca sa le simtim cu adevarat? De ce clipa de fericire e masurata in picosecunde iar cea de suferintza in terrasecunde? De ce timpul se dilata atunci cand nu vrei? Mecanismul asta ciudat al masurarii timpului o sa ne ne innebuneasca de tot si vom sti apoi ca indiferent ca sunt pico sau terra secunde pentru noi timpul va fi la fel in nebunia noastra cu care vom trai momentul...va fi splendid si vom invinge timpul cu propriile arme...il vom strange in pumni si-i vom stoarce cele mai de pret picaturi...si le vom pastra in vid... acolo vor fi in siguranta...iar cand vom vrea sa revedem timpul condensat vom baga capul in punga cu vid si in ameteala dulce amaruie a lesinului..vom trai 7 ani intr-o secunda...masurati in spirala colorata a timpului de luciditate dinaintea inconstientei ...